CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURTEÁN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~enii lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curteán s. m., pl. curténi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita aces-tuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink