CURTOAZÍE, curtoazii, s. f. Politețe (exagerată); amabilitate, complezență, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURTOAZÍE f. Purtare plină de amabilitate; atitudine binevoitoare; curtenie. [G.-D. curtoaziei; Sil. -toa-zi-e] /<fr. courtoisie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURTOAZÍE s.f. Politețe, amabilitate, complezență; etichetă. [Pron. -toa-zi-e, gen. -iei. / < fr. courtoisie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURTOAZÍE s. f. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie. (< fr. courtoisie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURTOAZÍE s. amabilitate, atenție, galanterie, gentilețe, politețe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ cu femeile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Curtoazie ≠ bruschețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
curtoazíe s. f. (sil. -toa-), art. curtoazía, g.-d. art. curtoazíei; pl. curtoazíi, art. curtoazíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink