CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURĂȚĂTORÍE s. spălătorie. (~ chimică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curățătoríe s. f., art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURĂȚĂTORÍE ~i f. Atelier unde se cu-răță chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curățătoriei] /curățat + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink