Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CUSTÓDE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUSTÓDE s.m. 1. Cel care păzește sau păstrează un lucru care i-a fost încredințat. ♦ Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – păzitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUSTÓDE s. m. 1. cel care are în grijă paza unor bunuri. 2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură. 3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. (< it. custode, lat. custos, -odis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
custóde (custózi), s. m.1. Persoană însărcinată cu paza. – 2. Cuvînt care se repetă în josul paginii, în tipărirea de odinioară. Lat. custos (sec. XVIII). – Der. custodie, s. f. (pază; supraveghere), din lat. custodia (sec. XVII); custodia, vb. (a păstra un obiect în custodie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
custóde s. m., pl. custózi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUSTÓDE ~zi m. 1) Persoană însărcinată cu paza sau păstrarea unor bunuri (mobile). 2) Persoană însărcinată cu paza obiectelor sechestrate. 3): ~ de bibliotecă lucrător la bibliotecă, care eliberează cărți cititorilor, îi îndrumă etc. /<fr. custode, lat. custos, ~odis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)