Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUTÍCULĂ s.f. Strat subțire și rezistent care învelește și protejează smalțul dinților, corpul sau foile plantelor. [< fr. cuticule, cf. lat. cuticula – pieliță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUTÍCULĂ s. f. 1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale. 2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor. 3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină. (< fr. cuticule, lat. cuticula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cutículă s. f., g.-d. art. cutículei; pl. cutícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUTÍCULĂ ~e f. 1) Strat rezistent care acoperă suprafața ce vine în contact cu mediul înconjurător al celulelor epiteliale. ~ dentară. 2) Strat seros care acoperă fructele și frunzele. /<fr. cuticule, lat. cuticula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)