Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CUTÍE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. (Fam.) (Bagă) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) ferește-ți capul, proptește-l în piept! fig. fii prudent, păzește-te! Cutie de scrisori = cutie specială, plasată pe stradă de către organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanță. 3. (În sintagma) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul; țeasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Înv.) Casă de bani; casetă. – Din tc. kutu, ngr. kutí, bg., scr. kutija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUTÍE s. 1. (rar) pixidă, (înv. și reg.) sicriu, (Transilv.) șcătulă, (latinism înv.) capsă. (Pune butonii într-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniană v. craniu; cutie toracică v. torace.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUTÍE s. v. coș, ladă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cutíe (cutíi), s. f.1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusă. – 3. Sertar. – 4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Mr. cutie, megl. cutiiă. Tc. kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti.Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cutíe s. f., art. cutía, g.-d. art. cutíei; pl. cutíi, art. cutíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUTÍE ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinăuntru, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte. ◊ Scos ca din ~ îmbrăcat elegant. 2): ~ craniană oasele care înconjoară creierul; craniu; țeastă. 3): ~ toracică scheletul din regiunea toracelui unde se află inima, plămânii etc. 4): ~ de rezonanță cutie care amplifică sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se află mecanismul schimbătorului de viteză. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kutí
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)