CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUȘÁC s. (CONSTR.) riglă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cușác s. n., pl. cușácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink