CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÚȘMĂ s. v. căciulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúșmă, cúșme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cúșmă (cúșme), s. f. – 1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma. – Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cúșmă s. f., g.-d. art. cúșmei; pl. cúșme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÚȘMĂ ~e f. reg. Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; căciulă. ◊ A umbla cu ~a-n mână după cineva a se umili în fața cuiva cerșind ceva. /<ucr. kuțma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink