CÂNEPÁR, cânepari, s. m. Pasăre cântătoare cu pene roșii pe cap, pe gât și pe laturile pieptului, cafenii pe spate și albe pe aripi și pe abdomen, care se hrănește mai ales cu semințe de cânepă (Carduelis cannabina). – Cânepă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂNEPÁR s. (ORNIT.; Carduelis cannabina) (Ban.) cânepioară, (Mold.) pietroșel, (Bucov.) pasă-rea-cânepii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cânepár s. m., pl. cânepári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂNEPÁR ~i m. Pasăre cântătoare, mai mică decât vrabia, cu pene roșii pe cap, albe pe aripi și cafenii pe spate, care se hrănește cu semințe de cânepă. /cânepă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cînepár (vest) și -ipár (est) m. O păsărică cenușie (acanthus cannábina). V. măcăleandru, fesoĭ, petroșel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÎNEPÁR (‹ cînepă) s. m. Pasăre cîntătoare din familia fringilidelor, de c. 14 cm, cu pene roșii pe cap și pe laturile pieptului, cafenii pe spate și albe pe abdomen și pe aripi (Acantis cannabina). ◊ C. cu cioc galben = pasăre identificată în România din 1970, de c. 13 cm, cu penaj cafeniu-gălbui-striat și tîrtița roșcată.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink