CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cântecél s. n., pl. cântecéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink