CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cârciumár s. m., pl. cârciumári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRCIUMÁR ~i m. Persoană care ține o cârciumă. [Sil. câr-ciu-] /cârciumă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink