CÂRCIUMĂREÁSĂ, cârciumărese, s. f. 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreásă, (reg.) cârcimăreásă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRCIUMĂREÁSĂ s. I. cârciumăriță. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârciumăreásă s. f., g.-d. art. cârciumărései; pl. cârciumărése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRCIUMĂREÁSĂ ~ése f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. 3) Plantă decorativă anuală cu flori roșii, albe sau galbene. /cârciumar + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink