CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRCIUMĂRÍȚĂ s. v. cârciumăreasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârciumăríță s. f., g.-d. art. cârciumăríței; pl. cârciumăríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRCIUMĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. /cârciumar + suf. ~ăriță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink