Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârcotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcoteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CÂRCOTÍ ~ésc intranz. pop. 1) A căuta motiv de ceartă. 2) A-și manifesta mereu nemulțumirea, bombănind. /Din cârc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrcotésc v. intr. (d. cîrcotă). Rar. Șicanez: nu asupri pe săracĭ, nu cîrcoti, nu omorî (ChN. I, 168).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink