Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cîștigá (câștíg, câștigát), vb. – 1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58.
Sursa: Dicționarul etimologic român