CĂLDĂRÚȘĂ, căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (1). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Căldare + suf. -ușă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLDĂRÚȘĂ, căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (I). 2. Plantă ornamentală cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLDĂRÚȘĂ s. 1. găletușă. (O ~ cu nisip.) 2. (BOT., Aquilegia vulgaris) (reg.) candeluță, toporaș, cinci-clopoței, cinci-coade, clopoței-cornuți (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căldărúșă s. f., art. căldărúșa, g.-d. art. căldărúșei; pl. căldărúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căldărúșă f., pl. ĭ și e. Căldare mică, maĭ ales aceĭa în care preutu [!] ortodox poartă agheazma cînd merge din casă în casă la ziŭa întîĭa a luniĭ. O plantă renunculacee, toporaș, cincĭ-coade (aquilégia [nigricans și vulgaris]).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLDĂRÚȘĂ ~e f. (diminutiv de la căldare) Plantă ornamentală cu flori albastre, violete si roșii, cultivată în parcuri și grădini. /căldare + suf. ~ușă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink