CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLĂRÍE f. 1) Acțiunea și arta de a călări. 2) Sport constând din exerciții de alergări, sărituri și dresaj cu calul. /călare + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. – Din călare + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLĂRÍE s. 1. călărit. 2. v. echitație. 3. v. hipism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călăríe s. f., art. călăría, g.-d. călăríi, art. călăríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călăríe f. Arta de a călări: cal de călărie. Acțiunea de a călări: călăria e plăcută.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink