CĂLȚUNÁȘ1, călțunași, s. m. 1. Ciorap de lână albă în portul popular. 2. (Mai ales la pl.) Numele a două plante: a) plantă decorativă cățărătoare, cu flori portocalii, având un fel de pinten; condurul-doamnei (Tropaeolum majus); b) toporași. – Călțun + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLȚUNÁȘ2 s. m. v. colțunaș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLȚUNÁȘ, călțunași, s. m. Numele a două plante: a) condurul-doamnei; b) toporaș. – Din călțun + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLȚUNÁȘ s. v. toporaș, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂLȚUNÁȘ s. (BOT.; Tropaeolum majus) condurul-doamnei, (pop.) nemțoaică, (reg.) conduraș, sultănică, (Olt.) lobidrag, (Transilv.) pinteni (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călțunáș (plantă) s. m., pl. călțunáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călțunáș m. Călțun mic. Conduru doamneĭ (V. condur). Mold. (colțunașĭ). Un fel de piroște micĭ triangulare [!] opărite cu unt. (Cînd îs prăjite, se numesc ghĭoziomele)
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink