CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care împrumută bani cu camătă. – Din camătă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂMĂTÁR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, m*******u, privătar, uzurar, zaraf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cămătár s. m., pl. cămătári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂMĂTÁR ~i m. Persoană care dă bani cu camătă. /camătă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink