Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: căni (verb tranzitiv) , cănire (substantiv feminin)   
CĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a căni.V. căni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂNÍRE s. f. Acțiunea de a căni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căníre s. f., g.-d. art. cănírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kinacăneală”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CĂNÍ ~ésc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lâna etc. – Din căneală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc [!] păru.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)