CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Din căniță + suf. -uie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂNĂȚÚIE s. v. căniță, cănuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cănățúie s. f., art. cănățúia, g.-d. art. cănățúii; pl. cănățúi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cănățúĭe f. Rar. Cănuță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink