Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: căpui (verb tranzitiv) , căpuit (adjectiv)   
CĂPUÍT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie; încăpuit. – V. căpui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPUÍT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Rar) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie. [Var.: încăpuít, -ă adj.] – V. căpui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din magh. kapni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune mâna pe cineva; a prinde. 2. Refl. A obține, a-și procura. [Var.: încăpuí vb. IV] – Magh. kapni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPUÍ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpuiésc, imperf. 3 sg. căpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. căpuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căpuĭésc v. tr. (ung. kapni, id. Cp. cu găbuĭesc). Rar. 1) Găbuĭesc, prind, surprind, pun mîna pe: l-a căpuit și l-a dus la arest. 2) (pin [!] confuziune). Căpătuĭesc. V. refl. Mă căpătuĭesc: se căpuise cu multe. – Și încăpuĭesc (Munt.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)