CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. [Pr.: -pu-i-] – Din cap1 + suf. -ui-tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPUITÓR s. v. buterolă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpuitór s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink