CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar.; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar., adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Din căpățână + suf. -os.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPĂȚÂNÓS adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpățânós adj. m., pl. căpățânóși; f. sg. căpățânoásă, pl. căpățânoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂPĂȚÂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpățână + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
căpățînós, -oásă adj. (d. căpățînă). Iron. Cu capu mare. Fig. Încăpățînat. Prost. V. căpos, țestos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink