CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn. 2. Miner. – Lat. carbonarius.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRBUNÁR s. (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocșer, (prin Maram.) săhălbar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărbunár (cărbunári), s. m. – 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. – 2. Persoană care vinde cărbune. – Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Pușcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676); cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune. – Der. cărbunăreasă, s. f. (vînzătoare de cărbuni); cărbunărie, s. f. (cuptor pentru cărbuni).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cărbunár s. m., pl. cărbunári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărbunár m. Cel ce face saŭ vinde cărbunĭ (de lemn). V. carbonar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRBUNÁR ~i m. 1) înv. Muncitor care lucra la producerea cărbunelui din lemn. 2) Persoană care vinde cărbuni. 3) rar Muncitor la o exploatare de cărbuni. /<lat. carbonaris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink