CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cărucér s. m., pl. cărucéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink