CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. bătrânețe. – Cărunt + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRUNTÉȚE f. 1) Stare a celui cărunt. 2) Vârstă înaintată; bătrânețe; senectute. /cărunt + suf. ~ețe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt; p. ext. bătrânețe. – Din cărunt + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRUNTÉȚE s. v. caniție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂRUNTÉȚE s. v. bătrânețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căruntéțe s. f., art. căruntéțea, g.-d. art. căruntéții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căruntéțe s. f., g.-d. art. cărunteții / cărunteței; pl. -
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
căruntéță f., pl. e (est) și -ețe f. (vest). Starea de a fi cărunt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink