CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai; se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva cu rădăcinile diferitelor plante) și este foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). – Din carab[aș] (rar folosit) + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂBÚȘ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuș-de-hrișcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbușel, hrișcar, gândac-de-hrișcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărăbúș s. m., pl. cărăbúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărăbúș m. (indirect d. lat. scarabéus [sard. l. carrabusu, fr. escarbot] d. vgr. skarábeios, skárabos și kárabos). Un fel de gîndac măricel castaniŭ numit și scărăbuș și găinușă (melolontha vulgaris). Se nutrește cu frunze și cauzează marĭ pagube plantațiunilor, maĭ ales larva luĭ, care trăĭește supt pămînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRĂBÚȘ ~i m. Insectă din ordinul coleopterelor dăunătoare culturilor agricole, cu aripi dure de culoare castanie, care apare la începutul lunii mai. /carab + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂRĂBUȘ-VÉRDE s. v. gândac-de-trandafir, ileană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink