CĂRĂMIDĂRÍE1 s. f. Meșteșugul fabricării cărămizilor. – Cărămidar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂMIDĂRÍE2, cărămidării, s. f. Loc special amenajat (împreună cu instalațiile) pentru fabricarea cărămizilor; fabrică de cărămidă. – Cărămidă + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂMIDĂRÍE, (1) cărămidării, s. f. 1. Instalație pentru fabricarea cărămizilor; fabrică de cărămidă. 2. Meșteșugul fabricării cărămizilor. – Din cărămidă + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂMIDĂRÍE s. (Transilv. și Maram.) teglărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărămidăríe (meserie, loc, atelier) s. f., art. cărămidăría, g.-d. art. cărămidăríei; (locuri, ateliere) pl. cărămidăríi, art. cărămidăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărămidăríe f. Locu unde se fabrică saŭ se vinde cărămida.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRĂMIDĂRÍE ~i f. Fabrică de cărămizi. /cărămida + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink