CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -ușă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ușă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂRÚȘĂ s. v. potecuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărărúșă s. f., art. cărărúșa, g.-d. art. cărărúșei; pl. cărărúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărărúșă f., pl. ĭ și cărăruță f., pl. e. Cărăruĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink