Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cărăușí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușésc, imperf. 3 sg. cărăușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărăușeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂÚȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; căruțaș. /a căra + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lângă a doua stea din proțap. – Din căra + suf. -ăuș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂÚȘ s. v. căruțaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂRĂÚȘUL s. art. v. alcor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărăúș s. m., pl. cărăúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărăúș m. (d. car). Cărător, transportator (cu caru), harabagiŭ. V. chirigiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink