CĂRȚULÍE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Carte + suf. -ulie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRȚULÍE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Din carte + suf. -ul-ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRȚULÍE s. v. cărticică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărțulíe s. f., art. cărțulía, g.-d. art. cărțulíei; pl. cărțulíi, art. cărțulíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărțulíe f. (d. carte, cărțĭ cu term. din epistolie). Fam. Cărticică. V. hărtulie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink