Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: căta (verb tranzitiv) , cătare (substantiv feminin)   
CĂTÁRE1, cătări, s. f. Piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a țevii unei guri de foc și care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei. – V. căta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTÁRE2 s. f. v. căutare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTÁRE1 s. f. v. căutare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂTÁRE2, cătări, s. f. Piesă metalică așezată pe partea de sus a țevii unei guri de foc, aproape de gura ei, care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei. – V. căta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂTÁRE s. miră, (înv.) țel. (~ la o pușcă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂTÁRE s. v. scânteiuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cătáre s. f., g.-d. art. cătării; pl. cătări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cătáre f. Căutare. Preț, considerațiune: marfă cu cătare. La armele de foc, miră, proeminență care e la vîrfu țeveĭ și servește la ochit (V. înălțător). A cătăriĭ, V. acătare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂTÁ vb. I v. căuta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTÁRE ~ări f. Piesă metalică mică, fixată pe capătul țevii unei arme de foc, prin care se ochește. /v. a căuta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂTÁ vb. I v. căuta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
2) cat, a cătá, V. caut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cáut, a căutá v. tr. (lat. cautare, d. lat. cavére, cáutum, a păzi, a te feri. V. cauțiune, precaut). Cat, cercetez: a căuta un lucru perdut [!]. Îngrijesc, curez: a căuta un bolnav. Consider, mă uĭt: du-te și nu căuta că ploŭă. Mă încerc, mă silesc, tind: hoțu caută să fure. V. intr. Privesc, mă uĭt: a-ĭ căuta cuĭva în ochĭ, a căuta la cineva. Mă ocup, mă interesez: a căuta de copiĭ, a-țĭ căuta de afacerĭ, de treabă. Mă îngrijesc, îmĭ daŭ atențiune, mă curez: a te căuta cu medicu de o boală grea. Îs considerat, am preț, am căutare: marfa bună se caută. Caut ceartă cuĭva, îl provoc la ceartă. Caut pe d***u cu lumînarea, caut cu insistență o neplăcere. Îmĭ caut de treabă, îmĭ văd de treabă. Îmĭ caut de drum, îmĭ văd de drum. Caut perĭ în palmă saŭ nod în papură, caut să găsesc defecte unde nu-s. Caut cu un ochĭ la făină și cu altu la slănină (Iron.), îs șpanchĭ (zbanghiŭ). Caut cuĭva în coarne (cum se uĭtă țăraniĭ la vițeĭ ca să vadă cînd le ĭese coarnele), protejez și permit cuĭva să-șĭ facă toate gusturile: copiluluĭ să nu-ĭ cauțĭ în coarne, că se strică. – Iron. E frumos, dar nu se caută, e frumos, dar n´are căutare, nu se interesează lumea de el. – Maĭ rar și pop. cat, a căta. V. impers. Cată să, trebuie să.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)