CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Din cătrăni + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cătrănitúră s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. cătrănitúrii; pl. cătrănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink