CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, e*******e (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice e*******e (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂTÚȘNICĂ s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂTÚȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mî-ței, iarba-vântului, iarbă-f******ă, minta-mâței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cătúșnică s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, e*******ă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa [!]. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂTÚȘNICĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu flori roșii și miros plăcut, care conține uleiuri eterice și substanțe tanante. /cătușă + suf. ~nică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink