CĂTĂRĂMÚȚĂ, cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă. – Cataramă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTĂRĂMÚȚĂ, cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cătărămúță s. f., g.-d. art. cătărămúței; pl. cătărămúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink