CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Căuta + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Din căuta + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂUTĂTÚRĂ s. v. privire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căutătúră s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătúrii; pl. căutătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căutătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căutăriĭ. Uĭtătură, privire: avea o căutătură de hoț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂUTĂTÚRĂ ~i f. Felul de a se uita al cuiva; expresie a ochilor; privire. [Sil. că-u-] /v. a cauta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink