CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) 1. Diminutiv al lui căuș. 2. Căprar. [Pr.: că-u-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căușél s. n. (sil. că-u-), pl. căușéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink