Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cĭurícă m., gen. al luĭ (bg. čurika, după numele sfîntuluĭ Chiric, ca rus. čurila [Plenkovicĭ] d. gr. Kýrillos. V. Circovĭ). Vest. Circoviĭ de vară (15 Ĭulie), o sărbătoare populară. A-țĭ fi frică de pedeapsă. – În est Chirică, un sfînt care „ține draciĭ de păr”.
Sursa: Dicționaru limbii românești