DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DACIÁN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei. (< fr. dacien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dacián adj. m. (sil. -ci-an), pl. daciéni (sil. -ci-eni); f. sg. daciánă, pl. daciéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dacián s. n. (sil. -ci-an)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DACIAN, al treilea etaj al Pliocenului din SE Europei (Bazinul Dacic), caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; petrografic este reprezentat prin nisipuri cu intercalații de gresii, marne și pietrișuri. În D. s-au produs erupții de lave acide (M-ții Căliman) și de lave bazice (M-ții Harghita); D. din zona precarpatică prezintă zăcăminte de lignit, petrol, gaze naturale, diatomit și asfalt.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
DACIAN, lon (1911-1981, n. Saschiz, jud. Mureș), tenor român. Cultură vocală și aptitudini scenice afirmate în repertoriul de operetă românesc („Lăsați-mă să cânt“, „Ana Lugojana“) și universal („Vânzătorul de păsări“, „My Fair Lady“).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink