Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
DACOROMẤN, -Ä‚, dacoromâni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparÈ›ine românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat, f.) Dialect vorbit de dacoromâni, cel mai răspândit È™i mai dezvoltat dintre dialectele limbii române. 2. S. m. (De obicei la pl.) Român din nordul Dunării. – Dac + român.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dacoromân adj., s. m. → român
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DACOROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparținea populației romanice din nordul Dunării. / dac + român
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DACOROMÂN2 ~i m. mai ales la pl. ist. Termen folosit pentru a denumi populația romanică din nordul Dunării. / dac + român
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DACOROMẤN, -Ä‚ (< dac + român) s. m., adj. 1. S. m. Termen folosit în lingvistică pentru a denumi populaÈ›ia românească din N Dunării spre a o deosebi de populaÈ›iile de origine românească ce locuiesc în S Dunării (aromâni, istroromâni, meglenoromâni). 2. Adj. Care aparÈ›ine dacoromânilor (1), privitor la dacoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul vorbit de dacoromâni (1). A devenit limbă naÈ›ională È™i literară. V. limba română.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink