DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dadofór s. m., pl. dadofóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink