Dex dalac

DALÁC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.

DALÁC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.

DALÁC s. v. gogoașă, păpălău, spanacul-ciobanilor.

dalác (-curi), s. n. – 1. Pustulă malignă, antrax. – 2. Boală a cailor, inflamație a splinei. – 3. Varietate de poamă, boaba vulpii (Paris quadrifolia). – Mr. dalacă, megl. dălac. Tc. dalak „splină” (Șeineanu, II, 152; Candrea), cf. bg., sb. dalak. – Der. dălăci, vb. (a se îmbolnăvi de antrax).

dalác (plantă) s. m.

dalác (boală) s. n., pl. dalácuri

dalác n. pl. urĭ (turc. dalak, splină; bg. sîrb. dalak, dalac). Inflamațiunea splineĭ la caĭ. O bubă molipsitoare foarte periculoasă, numită și talan, cărbune și carbuncul (pústula maligna). S.m. Răsfug, (cu care poporu vindecă pustula). V. spînz.

DALÁC¹ ~ce n. pop. Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax. /<turc. dalak

DALÁC² ~ci m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, de talie mică, ale cărei frunze se folosesc în medicina populară la tratarea dalacului. /< turc. dalak

BURUIANĂ-DE-DALÁC s. v. lăsnicior.

PATLAGINĂ-DE-DALÁC s. v. lăsnicior.

DALÁC (< tc.) s. n. (MED.) Antrax.