Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: damna (verb tranzitiv) , damnat (adjectiv)   
DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – Din fr. damné, lat. damnatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DAMNÁT, -Ă adj. (Liv.) Condamnat la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. [Cf. lat. damnatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DAMNÁT, -Ă adj. 1. condamnat la chinurile infernului. 2. blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul public. (< fr. damné, lat. damnatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
damnát adj. m., pl. damnáți; f. sg. damnátă, pl. damnáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
damnát, -ă adj. și s. Condamnat la muncile iaduluĭ. Carte damnată, a căreĭ citite e oprită.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DAMNÁ, damnez, vb. I. Tranz. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DAMNÁ ~éz tranz. 1) ist. rel. A condamna la chinurile infernului. 2) A supune unui blestem; a blestema. /<fr. damner, lat. damnare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DAMNÁ vb. I. tr. (Liv.) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. [< fr. damner, cf. lat. damnare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DAMNÁ vb. tr. 1. a condamna la chinurile infernului. 2. a blestema, a reproba. (< fr. damner, lat. damnare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
damná vb., ind. prez. 1 sg. damnéz, 3 sg. și pl. damneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
damnéz v. tr. (lat. damnare. V. condamn, daună). Condamn la muncile iaduluĭ. Damnez o carte, opresc citire eĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)