Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DÁNIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁNIE s. v. dar, donație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dánie (dánii), s. f.1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dánie s. f. (sil. -ni-e), g.-d. art. dániei; pl. dánii, art. dániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dánie f. (vsl. daniĭe, d. dati, a da. V. dajdie). Donațiune, maĭ ales pioasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DÁNIE ~i f. 1) înv. Obiect dăruit unei biserici sau mănăstiri. 2) rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție. [Art. dania; Sil. -ni-e] /<sl. danije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)