Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dantela (verb tranzitiv) , dantelare (substantiv feminin)   
DANTELARE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DANTELÁRE s.f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. [< dantela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
danteláre s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DANTELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. și pl. danteleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)