DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [Pr.: -bi-an] – Din fr. danubien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DANUBIÁN, -Ă adj. Dunărean. [Pron. -bi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. danubien < Danubius – numele latinesc al Dunării].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DANUBIÁN, -Ă adj. din regiunea Dunării; dunărean. (< fr. danubien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DANUBIÁN adj. v. dunărean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
danubián adj. m. (sil. -bi-an), pl. danubiéni (sil. -bi-eni); f. sg. danubiánă, pl. danubiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
danubián, -ă adj. și s. De la Dunăre (lat. Danubius și Danuvius).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DANUBIÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; dunărean. 2) Care se află pe malurile Dunării; din apropierea Dunării; de pe Dunăre; dunărean. [Sil. -bi-an] /<fr. danubien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAVALERII DANUBIENI (în mitologia geto-dacilor), divinități în prov. romane dunărene înfățișate sub forma unor călăreți, care poartă în vârful suliței balaurul dacic. Constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului Trac.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink