DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink