DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. Cal slab, prăpădit și bătran; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÂRLOÁGĂ s. v. gloabă, mârțoagă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dârloágă (cal slab) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÂRLOÁGĂ ~ge f. pop. Cal bătrân, slab și neputincios; mârțoagă; gloabă. [Sil. -loa-ga] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink