DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DATORÍTĂ prep. 1) (exprimă un raport instrumental) Cu ajutorul; prin intermediul. 2) (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din motivul; mulțumită; grație. / v. a datora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DATORÍT adj. v. cuvenit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DATORÍTĂ prep. 1. grație, mulțumită, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.) 2. pentru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
datorít/datorát adj. m., pl. datoríți/datoráți; f. sg. datorítă/datorátă, pl. datoríte/datoráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
datorítă prep.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink